La Infirmerie

- Oricum... ce de sa mai stam? E cam... ciudat aici!
Kanon privi in jur..
-Suntem singuri,mie imi place.Daca vrei sa pleci..ia`o inainte..vin si eu..doar sa asez putin pe aici..nu vreau sa observe asistena ca a trecut cineva prin cabinet cand ea lipsea.
Dupa ce termina de strans Kanon se duse afara si se aseza pe o banca.

Hana statu pe loc un minut sau doua, dupa care merse dupa Kanon. Il gasi pe o banca, putin mai departe de usa de intrare de la infirmerie. Se aseza langa el, im asa fel incat sa fie jumatate de metru distanta intre ei. Nu stia cu exactitate ce sa ii spuna, dar dadu drumul cuvintelor:
- Sti... nu sunt asa inocenta precum par. Sunt momente in care acea Hana pe care o sti tu, acea Hana pe care o iubesti, dispare. Pur si simplu, nu mai e. Si in momentele alea se intampla sa simt ca nici n-o sa mai apara. Ca acum. Dar peste cateva minute, ea revine aici. Hana ofta, gandindu-se ca ar fi mai bine sa nu-si mai lungeasca "discursul". Imi pare rau pentru datile cand ma port ciudat... nu vreau sa fac asta, dar nici altceva nu pot fara acea "papusa de portelan".

Kanon nu o mai lasa sa vorbeasca si o lua in brate..
-Nu e vina ta!..ii spuse el la ureche..Eu oricum iubesc toate personalitatile Hanei..*spuse el chicotind*..Nu ai de ce sa-ti faci probleme..Papusa de portelan..*de data asta incepuse sa rada*

Hana chicoti scurt, fara sa-si pastreze zambetul. Se simtea prost, desi era usurata ca [,] Kanon nu se suparase pe ea. Se gandi ca ar fi mai bine sa petreasca cateva minute singura, sa-si puna ordine in ganduri. Nu mai facuse asta de multa vreme si chiar avea nevoie.
- Um, Kanon? Sper sa nu te superi daca plec... putin... ?

Kanon privea melancolic cerul.. Deodata se sparse tacerea..
- Um, Kanon? Sper sa nu te superi daca plec... putin... ?
Fara sa se uite la ea ii raspunse:
-Nu..nu e nicio problema.. Dupa ce termina de rostit ultimele cuvinte se intoarse spre ea si afisa un zambet fals..cu buzele lipite.

Hana nu-i putu sustine privirea, dar observa ca ii zambi... cam fals. Se simtea prost, dar nu avea sa fie mai bine daca ramanea langa el. S-a ridicat incet si s-a indepartat, oprindu-se o secunda sa il priveasca. Nu era atent. "Poate asistenta e inca la masa... sper!" se gandi ea. Ajunse in fata usi si o deschise usor, bagand capul inauntru. "Drum liber!". Zambi si se aseza intr-un colt, intre perete si pat. Si-ar fi dorit sa aiba vioara langa ea, iar fi facut bine sa cante. Dar oricum, trebuia sa se gandeasca la niste lucruri. Isi sprijini capul pe genunchi, oftand.
- De ce...

Hana nu observa ca,Kanon statea rezemat de tocul usii..
- De ce...
Baiatul se apropie incet de Hana si se aseza langa aceasta.
-De ce ce? Ii spuse el..uitandu-se spre un alt colt al camerei. Nu ar fi suportat sa isi intersecteze privirea cu a ei.

Hana isi ridica brusc capul. Atat de brusc si agresiv incat se lovi de perete. "Ouch... a durut asta! Ce copil prost sunt..." se gandi, managaindu-si ceafa. Auzise acel "De ce ce?", dar nu avea un raspuns asa ca se prefacu [,] ca nu a sesizat.
- Cum de ai venit? Parea ca ti-e bine pe banca... Vocea ii suna ciudat si isi dadu seama ca o spusese, fara sa-si dea seama, cu rautate. Adica... um... imi pare rau... Relua ea, oftand. Nu-l putea privi, si stia ca nici el nu putea.

- Cum de ai venit? Parea ca ti-e bine pe banca.
Kanon se ridica brusc de langa ea.
-Daca asa vrei.. Ii spuse el aproape in soapta.
Se pregatea sa plece,dar inainte sa faca asta se duse si inchise geamul.Era destul de curent.

- Nu, stai! Hana se ridica brusc si il imbratisa de la spate, strangandu-l puternic. Nu vreau sa pleci! Imi pare rau, am formulat gresit... Se simtea intr-adevar prost. Nu stia ce o apucase. Ii placea sa fie singura, dar si mai mult sa fie el langa ea.

- Nu, stai! Hana se ridica brusc si il imbratisa de la spate, strangandu-l puternic. Nu vreau sa pleci!
Kanon ii apuca mainile si i le cuprinse intre`ale lui..
-Asteptam sa faci asta.. Ii spuse el zambind larg.
Dar..toata atmosfera placuta fu intrerupta cand cineva deschise usa..
'Sa nu-mi spui ca e asistenta'..isi spuse el inchizand ochii.

- Asteptam sa faci asta..
Ochii Hanei se luminara brusc cand Kanon ii cuprinse mainile cu ale lui. "Ce bine ca nu e suparat! Cred ca o sa-l sarut putin...". Dar momentul lor romanic fu stricat de teribila, malefica, atot mancatoarea de pranz: asistenta. "Inca 5 minute nu mai putea astepta". Femeia isi dadu ochii peste cap si le spuse:
- Copii, va rog, aici nu e loc de facut sex. Am mai prins si alti dar mult mai departe decat voi.

'Oh Doamne..' se mustra Kanon in gand..
-Sex? O intreba el pe asistenta,razand..parem noi doi care ar face asa ceva?..Adica..uitati-va la noi.. Numai la asta va sta gandul?
Kanon o lua pe Hana de mana si se indreptara spre usa.